In fiecare zi , acelasi cartier in caramida rosie si geamuri mici si multe, aceleasi strazi cu nume uitate pe undeva printr-o epoca demult apusa , aceleasi fete monoton adancite in cu totul altceva, pe fuga , doar in trecere si doar pentru ca-i musai sa-si castige existenta intr-un fel fara chip.
Leacuri babesti
Farmacia de la mama natura
Noi si ceilalti
Suntem diferiti dar uneori ne vine greu sa o acceptam avand tendinta de a gandi dupa o logica pur binara ”daca nu esti, daca nu gandesti, daca nu actionezi ca mine nu poti exista”. Rezistam cu incrancenare punctelor de vedere diferite, lipsiti de orice curiozitate de a incerca marea (celorlati) cu degetul. Avem marea noastra si ne este de ajuns. Ce daca ne rotim in cercuri din ce in ce mai mici fara sa ne dam seama? Ce daca ne trezim auto contrazicandu-ne din lipsa de spatiu si alte repere? Iubim monotonia drumurilor batatorite si senzatia de a avea intotdeauna dreptate.
Exercitiu de stil
Se tot intrebau unde gresesc, de ce numai ei mereu si mereu altfel decat la altii. De ce pentru ei nimic si mereu, numai si aproape totul, pentru altii. De ce mereu la ei si niciodata la altii? Sa fie blestem? Sa fie doar vina? Au ajuns la concluzia ca nu se mai poate. In consecinta au relansat o campanie globala de dat cu pareri.
Telefonul fara fir
Ea, frantuzoaica. Cu explicatii infocate dar doar in propria-i limba, o idee bine infipta in discurs si ceva pareri ajutatoare autoacceptate (din pacate prea putin argumentate, si chiar si atunci cu convingerea celui convins cu forta). Eventual, cu eforturi si doar la cerere, ceva balbaituri subtiri si cu multe semne aditionale dintr-o engleza invatata (si uitata) de ceva timp.
Mioriţă laie, Laie bucălaie
Fara nici un cuvant in plus ca vine miercurea fara cuvinte
Metoda Coué
Ati auzit de metoda Coué? Acea metoda bazata pe ideea ca orice idee gravata in minte tinde a se transforma in realitate? Metoda propusa de psihologul francez Emile Coué proneaza autosugestia pozitiva, factor declansator al adesiunii la ideile pozitive. Ma gandesc ca sigur aceasta metoda Coué este aplicabila si-n sens invers. Ca sigur cu cat ti se va spune … Citeşte mai departe
Nuante in contrast
O imagine … si cam atat
Sacrul demistificat
Demistificarea sacrului este tema unui articol din “Le Point” realizat pe baza recentului eseu publicat de Régis Debray “Jeunesse du Sacré“. “Sacrul” in viziunea lui Debray este ”tot ce poate legitima sacrificiul si interzice sacrilegiul”. “Sacrul” in viziunea lui Debray isi depaseste statutul de concept pur religios, mistic sau supranatural, asociat intr-un mod simplist de ceea ce metaforic descrie ca o manifestare tipica a “lenii intelectuale” de a descifra esenta ”obscuritati refulate a modernitatii”.
O metoda de promovare
Miercurea tacerea e de aur .
Printre randuri
Tot ce stiu in ceea ce priveste subiectul este doar rezultatul unor cautari din proprie iniativa de prin diversele spatii personale sau nu , toate alimentate de trairi, simtiri, interpretari, manipulari sau simple convingeri personale. Si toate autentic romanesti. Caci aici revolta din Romania nu exista. Mai exact spus subiectul n-a fost considerat demn de a fi pomenit la jurnalele de stiri. N-a meritat decat un singur minut in care s-a vazut mentionat in graba printre alte stiri africane sau de prin Orientul Mijlociu.
Culori in culori
Pentru ca vine si o vreme in care vorbele nu isi mai au rostul …
Frumusetea ascunsa a uratului : garla
Citind articolul ”De ce sunt unele filme bune proaste” m-am gandit ca poate ca si reciproca este valabila. Ca poate teoria este general valabila si deci aplicabila la scara larga lumii in care traim. Unele lucruri ne par frumoase de la prima vedere. Si ne raman frumoase. Altele trebuiesc privite o buna bucata de timp pentru a-si dezvalui farmecul si frumusetea ascunsa.
Urma scapa turma
Pai sigur ca se intampla si lucruri de bine in Romania. Trebuie doar sa iti doresti sa le detectezi in multimea de alte chestii. Sau sa poti fi capabil a lua o oarecare distanta si a relativiza nitel lucrurile pe baza unor comparatii cu lucruri asemanatoare de prin alte parti - ”gauri in astfalt sunt prin multe alte lucruri, cine naiba are timp sa le numere pe toate” ? Sau doar sa pici peste ele din pura intamplare. Niciodata nu mi-au placut gradinile zoologice. Probabil vechi traume din vremuri demult uitate cand vizitele la gradina zoologica a urbei faceau parte din programul de dezvoltare socio-culturala a mladitelor patriei. Trauma dobandita in fata custilor 5×5 si a privirilor triste aruncate peste umar de prizonieri de razboi neputinciosi in nesalbaticia lor. Traume dobandite in fata degradarii speciei umane capabile a arata atata josnicie in … Citeşte mai departe
Ati spus balet ?
Pentru ca vine si vremea in care vorbele nu isi mai au rostul …
Sinergii si coincidente
Pilula n-a trecut, chiar si cu cele nenumarate asa zise « eforturi culturale de ultim moment ». Polonezii dadeau diferite impresii : vesticii ii luau drept foarte mandrii si relativ necooperativi – si asta doar din cauza clipelor de ragaz necesare unui tur complet in circuit « din treapta in treapta pentru aprobarea deciziilor importante ». Esticii ii intelegeau dar … Citeşte mai departe
Se (prea) poate !
Ceea ce este de ramarcat este ca proiectul a fost finalizat extrem de repede. O munca de titan realizata in mai putin de un an. Ceea ce este de condamnat este faptul ca nu s-au putut folosi de fonduri nerambursabile - ar fi trebuit fi platite cu varf si indesat, ceea ce ar fi insemnat un cost colosal. Ceea ce este de remarcat este ca nu au lasat-o balta. Au facut apel la fonduri private si si-au vazut visul cu ochii !
Life in pictures – Simba
Un posibil raspuns la provocarea lansata de Costin Comba
Nona
Sa tot aiba vreo 80-90 ani. Poate mai mult. Sau poate mai putin. Nimeni nu mai stie. Cam toata lumea o stie asa, batrana si incovoiata de ani. Si de multe griji. Are pe undeva un fiu dar nimeni nu prea stie pe unde. Pierdut pe undeva pe drumuri. Nu o calca practic niciodata, a si uitat cum arata.
21 – 22 – 23
Un frig de crapau pietrele. Si ceva ceva zapada , nu foarta multa, doar atat cat sa-ti aminteasca ca nu mai e toamna. Gazul era deja taiat de vreo 3 ore. De fapt nici nu prea fusese de catava vreme. Lumina palpaia din ce in ce mai des. Semn rau. Eram cu totii stransi in jurul ultimului strop de caldura ramas de asta noapte. In camera mica, sa evitam pierderile.
En grève ? Pas moi !
M-am trezit intr-o seara de decembrie luata de valul unei conversatii in care tare nu m-as fi bagat de bunavoie… Tipul din fata mea : in jur de 55 de ani , o experienta de viata bogata, umblat cam prin toate colturile lumii - nu , prin Europa de Est inca n-a calcat si nici nu stiu daca l-ar interesa . Prins intr-un moment de revolta vizavi de penibilitatea rutinei de zi cu zi, se refugiaza treptat in depanarea altor vremuri , mai putin gri. Dar niciodata complet pe placul lui , intotdeauna cu ceva chestii de indreptat si ameliorat. In definitiv de ce nu … Citeşte mai departe
Life in pictures – O zi la scoala
Un posibil raspuns la provocarea lansata de Costin Comba
Peisaje, culori si ceva animale
Peisajul pare de-a dreptul lunar: copaci ciunti si uscati, contururi negre pe fundal gri-noros, din cand in cand doar cateva smocuri de fan galben - gri arse de un soare odata torid dar acum doar ravasite de vant.Uneori ceva urme de pamant argilos si arid. Alteori doar urme de un verde odata crud. O pictura a realitatii transpunsa in culori pastel.
Miercurea fara cuvinte – de inchiriat obiceiuri pierdute
Din ciclul ”Miercurea fara cuvinte” lansat de Carmen.
In lat si in lung
Nu ca mi-as fi dorit vreodata sa ajung in Botswana. As fi mai degraba tentata sa afirm un contrariu de genul “nici vorba”. Nici macar o clipa nu mi-a fost strafulgerata imaginatia de o idee atat de “originala”. Originala caci mult prea departe si mult prea putin sexy (*) pentru a-mi motiva ceva ceva planuri … Citeşte mai departe
Un pic colorat
E miercuri … e liniste …
Dorel pe cale de disparitie
Pentru cei ce mai cred inca ca boala lui Dorel ”unul sapa, 10 isi dau cu parerea ” este o meteahna tipic romaneasca , o veste ”buna” : nici pomeneala ! Au capatat-o si altii ”la case mai mari” molipsindu-se, ameliorand conceptul si transmitandu-l imbunatatit mai departe. Intrebarea pe care mi- o tot pun de ceva vreme este ”de ce unii tot sapa si altii mai deloc?” Cine si cu ce imputernicire divina si-a permis sa imparta lumea in doua bucati de inegala dimensiune ? Si mai ales : de ce mai ales unii numai sapa si mai ales mereu aceiasi altii dau cu sfatul si cu vorba critica ?
O familie formidabila
Miercurea cuvintele tac
Tot inainte ca inainte era mai bine
Cand valul de sinucideri a acaparat atentia opiniei publice am inclinat sa le dau dreptate celor ce aduceau ca si argument pincipal al decaderii, penibilul muncii de zi cu zi. S-a dat ca exemplu semnificativ rutina robotizata a centrelor de apel cu discursurile lor monoton de prefabricate si repetate de zeci si zeci de ori intr-o aceasi zi pana la epuizare.
Locuinta mea de vara … e la tara
Azi e … Miercurea fara cuvinte
