In lumea lui el era unicul si marele sef al tuturor initiativelor, al tuturor dorintelor, al tuturor ideilor. In lumea lui totul era randuit in propria-i ordine, in faza cu proprile-i prioritati si complet aliniate cu propriile-i obiective. Caci in lumea lui impartitorul de obiective era el, insusi el, acelasi el, unicul posibil el. In lumea lui lucrurile mergeau struna, toti muritorii de rand erau ocupati 100%, fiecare in functie de cerintele-i si afinitatile proprii.
Fara alte cuvinte O tacere lansata de Carmen.
Degetul. Cel mai rau este atunci cand vrei cu tot dinadinsul sa il misti si nu reusesti : ba ca miscandu-l atat de simplu prea ai tinut mortis sa sari peste etape, ba ca l-ai miscat prea repede, ba ca l-ai dus prea la stanga fara sa iti informezi dreapta de traiectoria vizata, ba ca l-ai indoit ori prea mult ori prea incet ori prea inestetic, ba ca l-ai miscat dintr-o proprie initiativa defazata de alte initiative in curs pe acelasi subiect, ba ca l-ai miscat prea devreme, ba ca te-ai trezit prea tarziu.
Fara cuvinte …
De cateva zile citesc Paler. O editie mai veche, pagini ingalbenite, neuniforme, scris inghesuit – economie de hartie dictata de politica economica a unor vremuri demult apuse? Pe atunci cartile costau in jur de 17 lei – vechi. De atunci am trecut prin zeci de mii, sute de mii, am taiat zerouri si am revenit … Citeşte mai departe
Pentru Miercurea fara cuvinte o alta perspectiva.
O mare maro, rau mirositoare punctata din cand in cand de pete de culoare. Vietati care pe unde, fiecare cu treburile lor. Unele cu vinete, altele cu rosii , altele cu cine mai stie. Peisajul degaja arome de pamant cald si umed, aburit de dupa ploaia ce tocmai s-a oprit.
Cu ceva vreme in urma o luam direct de la sursa. Stiti, genul acela vechi de robinet cu garnitura de cauciuc pe care, cu cat il invarteai mai mult, cu atat devenea mai “pe masura cerintelor”, usor de insurubat si la fel de usor de desurubat pana cand i se lua de atata adaptabilitate si se punea in … Citeşte mai departe
(urmarea articolului inceput aici ) Imi vine de fiecare data sa rad macabru cand ii aud pe amicii francezi plangandu-se de externalizari fortate declansate peste noapte, de inchideri de uzine si disponibilizari masive. Oh, cine i-ar putea intelege mai bine dacat un brasovean care acum 20 ani a vazut cu proprii ochi ravagiile umane si sociale provocate de transformarile impuse peste noapte unor activitati traditionale. Cine ar … Citeşte mai departe
Cand eram mica ne jucam “de-a baba oarba”. Unul era legat la ochi ceilalti nu. Unul incerca sa-i prinda pe ceilalti. Ceilalti incercau sa nu se lase prinsi. Amuzamentul consta in a te da aproape prins dar sa o iei la fuga in ultimul moment. Caci farmecul jocului era purtat de efectul dat de dezechilibrul voit creat si nu neaparat … Citeşte mai departe
… totul pare altfel
Sa te plimbi linistit pe strada profintand intens de primavara si .. deodata sa nu ma fii. Sa dispari pur si simplu in mai putin decat o clipa. Sa astepti linistit intr-o dimineata de luni inceperea orelor sporavaind de zor despre un weekend in sfarsit primaveratec… si deodata sa nu mai fii. Sa dispari sub privirile celor mai norocosi ca tine. Tu ai ales insa un moment si un loc pe care n-ar fi trebuit sa il alegi … daca stiai.
Lumea este in general complicata. Pentru ca altfel nu ne-am mai gasi rostul. Ne-am hotarat de ceva vreme ca mult prea simplul nu este de nasul nostru, simplicitatea ne-ar ucide creativitatea. Daca ”unu” si cu “unu” ar face intotdeauna ”doi” cu ce ne-am mai putea umple golurile conversationale?
Pentru ”Miercurea fara cuvinte” , un unghi de vedere.
Sa zicem ca remarci o oarecare respingere generala a ceea ce nu ai inceput inca sa faci. Ca orice individ curios sa afle scopul si utilitatea implicariii personale intr-o activitate lambda, te vei intreba la un moment dat ce te-ar putea motiva sa te avanti intr-o lupta (pare-se) pierduta inainte de a incepe ? Ce minune s-ar putea produce pe parcurs pentru a … Citeşte mai departe
Pentru ca e miercuri, imaginile vorbesc fara nimic in plus
El, negru, pe o margine de drum, ar vrea sa-si continue calea . Ezita. Celalalt el, tot negru, pe un mijloc de drum, ar vrea sa-si continue la randul lui calea. Ezita si el. Eu, doar in trecere privind incredula scena.
In fiecare zi , acelasi cartier in caramida rosie si geamuri mici si multe, aceleasi strazi cu nume uitate pe undeva printr-o epoca demult apusa , aceleasi fete monoton adancite in cu totul altceva, pe fuga , doar in trecere si doar pentru ca-i musai sa-si castige existenta intr-un fel fara chip.
Farmacia de la mama natura
Suntem diferiti dar uneori ne vine greu sa o acceptam avand tendinta de a gandi dupa o logica pur binara ”daca nu esti, daca nu gandesti, daca nu actionezi ca mine nu poti exista”. Rezistam cu incrancenare punctelor de vedere diferite, lipsiti de orice curiozitate de a incerca marea (celorlati) cu degetul. Avem marea noastra si ne este de ajuns. Ce daca ne rotim in cercuri din ce in ce mai mici fara sa ne dam seama? Ce daca ne trezim auto contrazicandu-ne din lipsa de spatiu si alte repere? Iubim monotonia drumurilor batatorite si senzatia de a avea intotdeauna dreptate.
Se tot intrebau unde gresesc, de ce numai ei mereu si mereu altfel decat la altii. De ce pentru ei nimic si mereu, numai si aproape totul, pentru altii. De ce mereu la ei si niciodata la altii? Sa fie blestem? Sa fie doar vina? Au ajuns la concluzia ca nu se mai poate. In consecinta au relansat o campanie globala de dat cu pareri.
Ea, frantuzoaica. Cu explicatii infocate dar doar in propria-i limba, o idee bine infipta in discurs si ceva pareri ajutatoare autoacceptate (din pacate prea putin argumentate, si chiar si atunci cu convingerea celui convins cu forta). Eventual, cu eforturi si doar la cerere, ceva balbaituri subtiri si cu multe semne aditionale dintr-o engleza invatata (si uitata) de ceva timp.
Fara nici un cuvant in plus ca vine miercurea fara cuvinte
Ati auzit de metoda Coué? Acea metoda bazata pe ideea ca orice idee gravata in minte tinde a se transforma in realitate? Metoda propusa de psihologul francez Emile Coué proneaza autosugestia pozitiva, factor declansator al adesiunii la ideile pozitive. Ma gandesc ca sigur aceasta metoda Coué este aplicabila si-n sens invers. Ca sigur cu cat ti se va spune … Citeşte mai departe
O imagine … si cam atat
Demistificarea sacrului este tema unui articol din “Le Point” realizat pe baza recentului eseu publicat de Régis Debray “Jeunesse du Sacré“. “Sacrul” in viziunea lui Debray este ”tot ce poate legitima sacrificiul si interzice sacrilegiul”. “Sacrul” in viziunea lui Debray isi depaseste statutul de concept pur religios, mistic sau supranatural, asociat intr-un mod simplist de ceea ce metaforic descrie ca o manifestare tipica a “lenii intelectuale” de a descifra esenta ”obscuritati refulate a modernitatii”.
Miercurea tacerea e de aur .
Tot ce stiu in ceea ce priveste subiectul este doar rezultatul unor cautari din proprie iniativa de prin diversele spatii personale sau nu , toate alimentate de trairi, simtiri, interpretari, manipulari sau simple convingeri personale. Si toate autentic romanesti. Caci aici revolta din Romania nu exista. Mai exact spus subiectul n-a fost considerat demn de a fi pomenit la jurnalele de stiri. N-a meritat decat un singur minut in care s-a vazut mentionat in graba printre alte stiri africane sau de prin Orientul Mijlociu.
Pentru ca vine si o vreme in care vorbele nu isi mai au rostul …
Citind articolul ”De ce sunt unele filme bune proaste” m-am gandit ca poate ca si reciproca este valabila. Ca poate teoria este general valabila si deci aplicabila la scara larga lumii in care traim. Unele lucruri ne par frumoase de la prima vedere. Si ne raman frumoase. Altele trebuiesc privite o buna bucata de timp pentru a-si dezvalui farmecul si frumusetea ascunsa.
